A fost odata ca niciodata (la propriu) o perioada in care benzile desenate nu aveau decat valoare sentimentala. Se vindeau la librarii, pe strada pentru a impacheta Salamul Sassesc made in USA si costau 3 lei. Vorbim, evident, de anii ’30-’40 – benzile erau amuzante, citite in mare parte de copii si adolescenti.

Printurile nu depaseau cateva mii – maxim cateva sute de mii per numar; erau citite apoi ori aruncate ori imprumutate si uitate de vreme printr-un dulap, printre carti sau in gunoaie. Doar cei ciudati le colectionau,  ca hobby, fara sa isi imagineze ce va urma.

De-a lungul anilor, numarul de oameni interesati de benzi desenate s-a micsorat intrucatva, insa audienta care a ramas a devenit din ce in ce mai pasionata, mai intensa. Au aparut primele magazine specializate care  vindeau doar benzi desenate. Pana la mijlocul anilor ’80 se nascuse deja o piata de colectionari, extrem de alerta si atenta la noutati, la fluctuatii, la cerere.

La mijlocul anilor ’70 ai fi putut achizitiona Action Comics #1 (prima aparitie Superman – n.a.) cu circa 400 de dolari. In 1984, valoarea benzii crescuse pana la 5.000 de dolari. Bani adevarati. Pana la sfarsitul decadei, vanzarile de benzi desenate la case de licitatii crescusera atat de mult incat New York Times si alte ziare din SUA de mare calibru scria articole despre ele.

Urmatorul pas a fost ca marile case de licitatii, Sotheby’s si Christie’s, sa intre in hora si, in 1991, Detective Comics #27, prima aparitie a lui Batman, se vindea cu un record de 55.000 de dolari. O suma enorma pentru “o revista de copii”, la acea data.

Benzi Desenate Vechi Colectie

Cateva luni mai tarziu, Action Comics #1 se vindea cu 82.500 de dolari.

Benzile desenate reprezentau un domeniu din ce in ce mai fierbinte. In timpul acesta, Romania abia se scutura de corvoadele comunismului si ne delectam inca cu Pif & Hercules si “gustam” din Disney alaturi de revistele traduse Mickey Mouse. In SUA, se pregatea prabusirea pietei benzilor desenate.

Benzile desenate “fierbinti”, vechi, se apreciau vazand cu ochii, de pe o zi pe alta. La nivelul retailului, magazine de benzi desenate apareau saptamanal, mare parte dintre ele amatoresti, fara experienta, incercand sa castige bani de pe urma “vuietului” iscat de colectionari in cautare de “bani usori”.

Atunci cand ai uneori si zece variante pentru un numar destul de putin important, ceva este putred in industrie

Ca rezultat, chiar si benzile desenate recente duceau la castiguri usoare, rapide. O banda desenata care se vindea initial cu 60 de centi se putea vinde cu profit de peste 1.000% doar la cateva luni distanta.

1992 a reprezentat anul in care “bula benzilor desenate” era cea mai mare. Intreaga industrie era gata sa clacheze.

La cateva luni distanta, cel mai mare jucator din industrie, Marvel, era in prag de faliment. Chiar si Action Comics #1 si Detective Comics #27 se vindeau din ce in ce mai ieftin. Colectionarii incercau sa scape de benzi desenate cat mai rapid, lasand din pret. “Carnagiul” a devastat viata a mii de adolescenti. In doar cateva luni, benzi desenate care “pe hartie” valorau mii de dolari, in cateva luni se vindeau cu cateva zeci. Visuri se spulberau.

Punctual, ce anume a provocat crahul pietei de benzi desenate

Spargerea bulei a fost cauzata de doua mari lucruri care a dus la “Dark Age” of comic book market.

In primul rand, mai sus mentionata aparitie a multiplelor business-uri ce vindeau benzi desenate, bazandu-se pe o cerere crescuta artificial a pietei. Un numar vast de “comics dealers” au aparut peste noapte, majoritatea tineri, neexperimentati si subcapitalizate. Piata a crescut brusc, nenatural.

Al doilea motiv, si probabil factorul cheie, a fost numarul in crestere de colectionari, care a avut impact direct asupra industriei. Benzile au devenit din ce in ce mai valoroase, dealerii comandau extrem de multe benzi desenate, desi nu exista cerere nici chiar in vremea aceea.

In paralel, au aparut diferite “tertipuri” si tactici de atragere a investitorilor. Cateva dintre cele mai comune erau:

• – Relansarea seriilor cu primele numere;
• – Numere reprintate cu diferite coperti, astfel incat cei ce doreau colectia completa sa trebuiasca sa cumpere acelasi numar de mai multe ori;
• – Numere vandute direct in pungi de plastic, sigilate, astfel incat sa ai optiunea de a le citi sau a le pastra “mint”, in stare perfecta;
• – Primele benzi desenate holofoil – de obicei scoase pe piata atunci cand editorul voia o crestere (artificiala) a vanzarilor unei anumite serii; unii se refera la Dark Age ca la Chrome Age, din cauza acestei tactici;
• – “Pacaleli” ale editorilor pentru a creste vanzarile, precum “Moartea lui Superman” din 1992 – a dus la cresterea masiva a vanzarilor mai ales datorita speculatorilor, investiti masive in publicitate au avut loc, insa nu a facut decat sa alieneze cand inselatoria a fost descoperita.

Aceasta a fost si era artistilor “superstars”. Unii au parasit Marvel, liderul industriei, si au creat Image Comics. Deseori vanzarile cresteau datorita artei, ignorand scenariul, scrierea, povestea.

Din pacate, cresterea vanzarilor a fost un beneficiu de scurta durata, publisherii ignorand un factor economic care se invata, intr-o forma diferta, la ASE in anul I de facultate: benzile desenate vechi se vindeau atat de scump datorita raritatii lor. Noile “collectibles” aveau insa tiraj de milioane. Zeci de milioane de oameni s-au inghesuit sa cumpere X-Men #1 in speranta ca undeva, candva, va deveni valoroasa – evident, s-au inselat.

Cand publicul, colectionarii si dealerii au realizat aceste lucruri, piata a intrat in colaps. Multi publisheri mici au intrat in colaps aproape peste noapte iar altii, precum Valiant Comics, au fost absorbiti. Practic, doua treimi din piata directa de benzi desenate a iesit din joc.

Marvel a fost la un prag de intrare in faliment in 1997 – o alta lovitura adusa industriei. Intr-adevar, in acea situatie, pe langa piata in colaps un cuvant greu l-a avut de spus si managerul de atunci al corporatiei, Ron Perelman, care s-a gandit mai mult la buzunarele sale decat la binele companiei.

Piata s-a schimbat in decursul a cativa ani in mod radical – a disparut “mass market-ul de colectionari” si au ramas mult mai putini care chiar erau pasionati – fani colectionari.

Vanzarile cele mai scazute de benzi desenate au fost inregistrate in 2001, cand se comercializau doar 67 de milioane de copii. Unii publisheri au supravietuit, doar pentru a se dezvolta astazi – Dark Horse este un exemplu, care a trecut cu bine de perioada neagra mai ales datorita licentei Star Wars, in timp ce Image a supravietuit datorita dinamicii, numarului mic de angajati si implicit a cheltuielilor reduse.

DC a supravietuit datorita legaturilor cu Time Warner in timp ce Marvel a intrat pe segmentul filmelor. Ironic, salvarea Marvel a venit de la cel care distrusese business-ul de benzi desenate, acelasi Ronald Perelman.

Sa revenim in zilele noastre – ce ne asteapta?

Dupa peste 10 ani de calm si crestere constanta a pietei, aparitie a noi publisheri independenti, putem resimti cum “bula benzilor desenate” creste iar, periculos de mult.

De ce? Nu au mai aparut atat de multi jucatori stradali, insa retailul se face in prezent pe alte canale – eBay, in loc sa stabilizeze piata, reuseste sa starneasca interesul si sa atraga noi colectionari, sa creasca cererea artificial. La fel si mari reselleri internationali care livreaza world wide, pe Internet. Creste masa de oameni, de colectionari, din nou.

Publisherii, in frunte cu Marvel sau Image Comics, fac aceeasi eroare ca in anii ’90, ca si cand nu ar crede ca istoria se va repeta. Atunci cand ai uneori si zece variante pentru un numar destul de putin important, ceva este gresit in industrie.

Mai mult, multiplele ecranizari si TV show-uri dauneaza in mod clar industriei, creand cerere artificiala si “colectionari de profesie” care nu cunosc industria ci doar cresc, in mod artificial, cererea. Avem de asemenea si din ce in ce mai multe holofoil care, ca si in anii ’90, cresc artificial vanzarile publisherilor.

Unde mergem? Sper sa gresesc, dar cred ca in urmatorii cativa ani vom asista la o noua “bula sparta”. Ce benzi vor ramane, peste ani, valoroase? In mod clar, cele rare, adica cele vechi, din perioada in care, sa ne amintim, se vindeau la chioscuri de ziare, se imprumutau colegilor si se inveleau pestii luati din piata.

Sfaturi finale – colectionati, dar faceti-o cu cap. Bucurati-va de arta, dar cititi si textele. Daca ati colectionat benzi desenate noi, daca simtiti ca piata “se va duce in cap”, vindeti-le inainte de prabusirea efectiva; tineti-va bine insa de benzile vechi, din anii ’50-’70 – ele vor dainui, in mod clar si nu doar ca nu le va scadea valoarea dar, in timp, le va creste.

Mai presus de toate, savurati aventurile personajelor preferate, indiferent de editura, ani sau, mai nou, etnie si religie : )