Articolul isi propune sa faca putina lumina, si sa alinieze, erele benzilor desenate – nu atat ca perioade de timp, cat mai ales ca influenta asupra stilurilor/industriei/pasionatilor si colectionarilor de benzi.

Nu suntem istorici in ale benzilor desenate (este cineva prin Romania?) si nici nu avem atatea cunostinte precum alti (super) pasionati de pe meleaguri natale, insa, ca part-time colectionari si pasionati full-time, simtim ca trecem printr-o schimbare de paradigma in industrie – si asta se intampla de vreo zece ani incoace.

Credem ca perioada prin care trecem este suficient de diferita incat, in timp, sa o consideram o era aparte, diferita de toate celelalte parcurse de benzi de-a lungul zecilor de ani. Avem in stoc cateva sute de benzi desenate (am pierdut numarul, poate peste 1.000?) si, daca tii in mana una din anii `40, `60, `80, `90 sau una aparuta acum o luna, sesizezi diferente nu doar in calitatea hartiei, suportului, cat a tematicilor, ideilor, stilului de arta, valorii. Diferentele intre perioada aceasta si cea anterioara, a anilor `90, va deveni insa din ce in ce mai vizibila in urmatorii ani.

Citeam undeva acum cateva zile ca aparitia New 52, DC Comics, marcheaza inceputul unei noi ere in comics. Nu am fost de acord – pana la urma, o era nu este marcata de o anumita serie si stilul New 52 nu difera prea mult de alte benzi aparute in prealabil. Am gasit insa alte diferente.

Haideti insa sa incepem cu cateva ere care sunt/au fost deja stabilite, definite, de catre oameni mai docti ca noi in ale comics-urilor. De bine, de rau, vom folosi Overstreet Guide pentru definirea erelor, precum si alte surse de incredere si pe care va recomandam sa le urmariti – pana la urma, este standardul industriei si „carta” catre care se intorc multi pasionati; de subliniat insa ca nu exista un consens intre toti colectionarii/istoricii in ceea ce priveste erele. De exemplu, multi nu cred ca Atom Age ar trebui sa existe, sau ca Copper Age este bine delimitata.

Incercam insa sa subliniem cateva puncte culminante (incerc sa nu zic „highlight-uri” 😀 ) din erele benzilor desenate:

Gold Age – 1938-1945

Action Comics 1, sau inceputul Gold Age

Inceputul Gold Age este ceva ce nimeni nu dezbate – coincide cu aparitia Action Comics #1, adica primul Superman. A fost aleasa aceasta revista, cea mai valoroasa (un NM 9.0 s-a vandut cu peste 3 mil. de dolari, anul trecut), desi in prealabil mai aparusera lucrari originale, chiar si in 1935.

In acest interval scurt de timp, au aparut foarte multi super-eroi, unii supravietuind si astazi, altii ramanand doar febletea colectionarilor sau pur si simplu…obscuri. Golden Age se remarca mai ales prin copertele dinamice, vibrante, devenite clasice. Termeni precum „Bondage”, „good girl” si „headlights” acopera cover-urile; alte benzi (chiar multe) acopera subiectul celui De-al Doilea Razboi Mondial, cu super-eroii nostri dand de pamant cu cate un Hitler sau vreun general nazist sau japonez.

Atom Age – 1945 – 1956

Atom Age Combat, exemplu bun pentru era Atom Age

Aici este o discutie lunga – daca exista, in primul rand, aceasta era, sau este inglobata in Gold Age. Cu precadere europenii/australienii nu recunosc aceasta era, in timp ce americanii, previzibil, o imbratiseaza mai mult.

Intervalul de timp coincide cu fascinantia SUA pentru puterea atomului, era fiind predominata de benzi desenate SF si calatorii in spatiu. Totodata, benzile horror au devenit mai intalnite – le stiti, cele cu capete taiate, femei aflate la ananghie si gata de a fi ucise intr-un mod macabru, pe coperte.

Un punct de cotitura este publicarea lucrarii „Seduction of the Innocent”, care critica aceste benzi desenate si subliniaza ca vor marca tineretul; acest lucru duce la aparitia Comics Code (dracia urata din partea dreapta-sus, ahem) si, imediat, reaparitia in forta a benzilor cu super-eroi.

Silver Age – 1956 – 1970

Showcase 4, inceputul Silver Age

Silver Age este destul de bine delimitat, incepe cu Showcase #4 si reintroducerea Flash in aceasta era a benzilor desenate. Tot in aceasta perioada putem vorbi de nasterea universului Marvel si nume clasice precum Jack Kirby si Stan Lee, duo dinamic al anilor ’70 – cei doi au scos pe piata cateva dintre cele mai bune povesti din istoria benzilor desenate.

Tendintele colectionarilor? Acelea de a colectiona numere cheie din aceasta perioada, restul fiind (relativ) ignorate. Din pacate, aparitia Comics Code a dus la o „cumintire” a copertelor si cover-urile clasice, din Golden si Atom Age, au inceput sa se rareasca – acest lucru nu inseamna ca nu mai avem lucrari extraordinare. Doar sunt ceva mai rare.

Sa fim seriosi – Amazing Fantasy #15, primul Spider-Man, nu ar fi o revista atat de cautata si scumpa, daca ar fi sa o judeci dupa cover sau continut! Mersi Comics Code!

Bronze Age (1970 – 1984)

Spider-Man 129, primul Punisher

Epoca Bronzului in benzi desenate coincide cu o viziune mai gri/neagra in benzi – acum, aici, au fost construite cateva dintre cele mai iconice personaje negative, acei anti-eroi. Nu au fost CREATI, efectiv, atunci, dar au fost mult mai bine construiti, reliefati, psihologic si in anumite contexte. Cateva numere cheie din aceasta era sunt Hulk #181 (primul Wolverine), Amazing Spider-Man #129 (primul Punisher), Marvel Spotlight #5 (Primul Ghost Rider) sau Jimmy Olsen 134 (primul Darkseid).

Din nou, Bronze Age nu se defineste prin cover-uri, desi exista exemple care tin sa ne contrazica – Batman #251 este mai cautat datorita cover-ului si nu continutului – puncteaza CBSI.

Copper Age (1984 – 1992)

TMNT

Era Cuprului a adus la cresterea numarului publisherilor independenti si noi tipuri de caractere au aparut pe piata – unele dintre ele, au devenit iconice (Testoasele Ninja), in timp ce cele mai multe au devenit…well…gunoaie.

La fiecare colt de strada (din SUA, ca noi traiam in Epoca de Aur, inca, ahem…aia Ceausista) gaseai noi publisheri, toti incercand sa prinda o nisa din piata, asa cum reusisera Eastman sau Laird. Printarea alb-negru era ieftina ca cireasa din curtea bunicilor, si „prindea foarte bine” atunci.

Mai mult, explodase promovarea incrucisata intre benzi desenate, jucarii, jocuri video, desene animate (Testoasele Ninja, G.I. Joe), lucru care a dus la cresterea industriei, nu neaparat intr-un mod natural si sanatos. Cu toate acestea, era super fain sa colectionezi surprize cu Testoasele Ninja, la inceputul anilor `90, inclusiv in Romania : )

Un ultim cadou oferit cititorilor in Copper Age a fost aparitia mega event-urilor cross-over – Secret Wars (cand a aparut si Black Costume al lui Spider-Man), Infinity Gauntlet sau Crisis on Infinite Earths.

Modern Age – 1992 – prezent(?)

Wolverine Holo cover – tipic anilor ’90

Si am ajuns si in momentul in care Image Comics devine o forta de luat in seama in piata. In timpul acestei ere, aristii de top si scriitorii realizeaza ca ei insisi atrag vanzari, audienta, nu doar personajele in jurul carora lucreaza. Un alt lucru specific erei, aparitia in masa a cover-urilor variante.

Variantele sunt pe piata inca din Marvel Comics #1, insa sub forma datelor si a pretului (de obicei UK sau US). Mai existau si editii Whitman si Mark Jewelers, insa diferentele nu erau majore si, deseori, sunt ignorate de colectionari si pasionati.

Man of Steel #1, al lui John Byrne, pare a fi considerata prima banda desenata care a iesit pe piata cu cover alternativ. Acesta a fost insa doar inceputul unei avalanse de variante: connecting variants, chrom, colorate altfel, holograme, prism, 3D, lucioase si de culoarea laptelui de magarita. Orice iti poate coace imaginatia si este stralucitor (si uneori bate spre kitsch), gaseai. In aceasta perioada, variantele se axau pe benzi desenate cheie sau prime aparitii – Bloodshot #1, numere aniversare precum Wolverine #50, sau storyline-uri majore, precum Death of Superman.

Cu totii insa asociem era aceasta cu crahul benzilor desenate, atunci cand Marvel si-a declarat insolventa, cand intreaga piata a implodat, cand Diamond Comics a inceput sa domine piata and so on. Scanteia – tocmai aceste cover-uri alternative si speculatorii care au crescut, complet artificial, piata. Nu doar acestia au fost, evident, de vina, ci un management prost al editurilor si, evident, povesti care lasau de dorit.

Variantele pot fi gasite si azi, murind de-o moarte lenta, nebagate in seama, in cutiile marcate cu 1$ . Sau 5 lei, de aici. Foarte putine benzi desenate merita un pret mai mare de 15 lei, chiar si in Romania, insa sunt cateva exemple notabile – Spider-Man #1, Valiant Gold Edition, un exemplu.

Noua era(?)

Supergirl and the Legion of Super Heroes #23, Adam Hughes variant.

Acum, spun cei din industrie, traim si trecem printr-o noua era, diferita de „Modern Age”, definita prin cresterea in importanta a incentive variants. Acestea sunt, cu cateva exceptii, cele mai valoroase si mai cautate reviste din ultima decada.

Aceste variante sunt complet diferite de cele din anii `90; deseori, nu au nicio legatura cu tematica si/sau evenimentele care au loc in numarul respectiv si sunt lucrari separate, complet diferite fata de cover-ul A, initial. Principalii factori care atrag colectionarii (si nu numai) sunt raritatea, arta sau artistul cover-ului, si conditia fizica a benzii.

Amazing Spider-Man 667B, Dell’Otto variant, Batman/Superman #4, Turner variant, sunt cateva dintre copertele cautate. Apoi vorbim de cele care au o ratie de 1:5000 – ridicol de rare si, implicit, de cautate.

Este dificil sa indici inceputul unei ere, atunci cand inca o traversezi, insa, cel mai probabil, incentive cover-urile au inceput prin 2004, odata cu The New Avengers #1 (1:20). Marvel a oferit astfel de variante pana la numarul 10 al seriei si de atunci totul s-a schimbat.

Variantele nu mai sunt doar pentru numere speciale, pot fi variante pentru intregi serii, de zeci de numere! Si deseori, avem ZECI de variante, daca nu SUTE – vezi Star Wars #1 sau Dark Knight III. Scopul lor, initial, este acela de a sprijini business-urile de retail – primesti o varianta rara, in functie de numarul de copii comandate din „revista de baza”. Acest lucru a condus la speculatii, cresteri de pret si asa mai departe. Cover-urile sunt create, deseori, de artisti foarte cunoscuti si apreciat – Michael Turner, Jim Lee, Scott Campbell sau Adam Hughes, numele lor si raritatea garantand, deseori, succesul.

Tot in aceasta era, inca nedefinita, vedem un accent mai mare pus pe femei bine desenate – probabil inspirati din clasicii Golden Age.

Un exemplu excelent – Supergirl and the Legion of Super Heroes #23, varianta Adam Hughes. Cine spune ca doreste banda desenata datorita continutului si povestii exceptionale (nu am citit-o, dar am citit despre ea…), minte cu nerusinare. Cover-ul este cel care atrage, raritatea si acest lucru duce la o evaluare, daca esti norocos, de sute de dolari a revistei. La vremea respectiva nu a „miscat” foarte mult, fiind varianta 1:10 insa, in timp, a devenit iconica.

Revista a aparut in decembrie 2006 – inca o idee despre cand ar putea fi definita noua era, prin care trecem acum.

Un alt element care ar putea defini era, si diferentia-o de precedentele, este aparitia multor jucatori terti care se ocupa de grading-ul revistelor – incapsularea lor si punerea unor note in functie de calitatea paginilor/copertei etc, de la NA/0 la 10.00 pentru o revista in stare impecabila, fara cusur (nota data mai rar decat primeam eu 10 la liceu, la chimie organica…). Schimbarea majora – lumea pune din ce in ce mai mult accent pe cover decat pe poveste si colectionarii le cumpara fara a se gandi ca le vor deschide vreodata. Comics-urile au fost reduse din povesti la tablouri de atarnat pe pereti.

Totodata, odata cu census-ul firmelor de grading (CGC in special, cea mai veche), a devenit usor de aflat cate benzi desenate sunt incapsulate si, deci, practic, cat de mare este piata si cat de rara este o anumita banda – evident, iti poti face doar o idee, nu au cum sa fie numarate si cele ascunse de copilul acela, in podul casei.

In piata curenta a benzilor desenate, raritatea si nota mare au devenit motivele de mandrie si de lauda pentru colectionari. Deseori am vazut cum lumea se bate sa plateasca MII de dolari pe o banda aparuta acum o luna, adica fix aceeasi suma ca o Gold Age cu Joker sau/si Batman pe cover! Personal, nu ni se pare o investitie buna achizitionarea de cover-uri alternative la preturi exorbitante in defavoarea celor cu adevarat vechi, insa…fiecare cu ale sale.

O sa va las cu o ultima idee privind erele comics-urilor. Avand in vedere ca suntem deja de peste 10 ani in noua era (nici nu ma chinui sa o numesc, o vor face altii, peste ani, probabil), si acestea dureaza, in medie, 10-15 ani, inseamna ca ne apropiem si de finalul acesteia. Ce ar putea urma? Care ar putea fi efectele erei pe care o parcurgem, in prezent?

Vom asista, oare, la o noua etapa in care valoarea benzilor unice, schitate de artisti, va fi cea prevalenta?  Sau poate cele semnate? Sau, poate, vom intra in era digitala, in care interesul pentru good-old-paper va scadea? Tot ce putem spera este, insa, ca noua era va pune, din nou, accent pe povesti extraordinare si pe arta iesita din comun, imersiva si placuta de copii si adulti deopotriva.

Totodata, ar fi imbucurator ca banda desenata independenta NON-americana “sa prinda” din ce in ce mai mult si sa capete valoare nu doar pentru cativa; se discuta din ce in ce mai des de artisti africani, de exemplu si asteptam cu interes ca si romanii sa se evidentieze pe acest segment – de remarcat cativa jucatori din piata care sprijina, activ, industria.

Later edit: Sursele folosite – CBSI, Silveragecomics, Wikipedia, TheComicBooks. Multumesc Andrei Ene 🙂